Monthly Archives: June 2016

Cum se vede Praga din Turnul Eiffel :)

Cum? Habar n-am. :)) Când am urcat eu în turn, în vremuri imemoriale, într-un decembrie umed şi ceţos, am avut nevoie de multă bunăvoinţă şi imaginaţie pentru a distinge Domul Invalizilor, după Praga degeaba m-am zgâit. Glumesc, sper că nu mă ia vreun profesor de fizică rătăcit pe aici în serios, într-atât încât să mă înjure de curbura pământului, de linia orizontului şi să mă trimită să-mi dau corigenţa în toamnă. :)) Continue reading

Bran (3) – Cetatea Râşnov

În ultima dintre cele trei zile petrecute la Bran, inspiraţi de splendoarea în roz de pe Culmea Ţigăneşti, ne-am fi dorit să repetăm figura. Cu un alt munte pe care-l bănuiam de ţinută girlish, Leaota. Ne-am lăsat amăgiţi de multitudinea de autocare şi microbuze care circulau de-a valma prin zonă şi care ne-au făcut să credem că-i un fel de piece of cake ajunsul până în satul Dragoslavele, Continue reading

Bulgaria: Varna fără cruciade şi cu tezaurul bine ascuns

În mini-vacanţa din aprilie, mi-aş fi dorit tare mult să ajung la Nesebăr. N-a fost să fie, aşa că m-am mulţumit cu second best, adică cu câteva ore de plimbare prin Varna, cel de-al treilea oraş ca mărime al Bulgariei. Despre care Varnă ştiam fix trei lucruri: că e un oraş-port la Marea Neagră, că Muzeul său de Arheologie deţine cea mai veche comoară de aur din lume şi că, în 1444, cu ocazia aşa-numitei Cruciade de la Varna, Continue reading

Pe urmele Romanovilor: Catedrala Petru şi Pavel

Încă de la intrare mi se pune un nod în gât. Sunt toţi aici, pe Ostrovul Zaiaci, în cea mai veche catedrală din Sankt Petersburg: ţarii Rusiei, de la Petru cel Mare încoace. Peste două secole de istorie zbuciumată, uneori luminoasă, de cele mai multe ori întunecată, stau ascunse sub lespezi simple, aproape anonime, din marmură albă. Continue reading

Acasă

Drumurile mi-au rămas lungi. Vorba poetului. Două călătorii în afara ţării în decurs de o lună par să fie prea multe. Îmbătrânesc, probabil. Firele răbdării şi-au pierdut elasticitatea. Mi-e tot mai greu să-l suport pe ăla care pute a hoit pe locul de lângă mine în autocarul plin sau pe ăla care-şi trage în permanenţă nasul în avion, pe ăla care-o pune de-un picnic cu slană şi ceapă pe scaunele tapiţate ale trenului. Continue reading