N-aş zice că la Sankt Petersburg am pornit la vânătoare de catedrale. Despre Catedrala Sf. Petru şi Pavel povestim cu altă ocazie, la Smolnîi nici n-am mai fost, după ore bune de bezmeticit pe străzi m-au lăsat cheful şi picioarele în drum spre ea, la Sf. Isaac am ajuns mai degrabă obligat-forţat, în faţa Catedralei Kazanskaia m-am oprit, m-am întrebat ce caut acolo, am ajuns la concluzia că nimic şi am plecat mai departe. Continue reading
Catedrala Hristos Însângerat şi povestea ultimului mare ţar
10 Replies
Nu ştiu dacă e sau nu e un clişeu, dar, atunci când ajungi într-un oraş ridicat pe ape, te dai cu barca. Nu contează dacă pe oraş îl cheamă Veneţia, Stockholm, Amsterdam, Suzhou sau Bangkok. Te dai cu barca şi punct. Valabil şi pentru Sankt Petersburg. Chiar în două rânduri. 
Am plimbat ieri, sâmbătă, toată ziua aparatul foto după mine, doar-doar oi întâlni, altundeva decât în curţile sibienilor sau în coşurile florăreselor, vreun ghiocel rătăcit. Nu mi s-a arătat. Dar, dacă tot l-am plimbat, trebuia pus şi la treabă, totuşi. El, aparatul. 
Dezamăgire? Nu! Nu-i asta. Nu prea ai cum să te declari dezamăgit de un loc în care se întâlnesc Petru cel Mare, Leonardo da Vinci, Rembrandt, Rodin şi Picasso. În schimb, frustrare. Frustrare da, cu grămada! O frustrare instalată a priori. Habar n-am când s-a infiltrat printre aşteptările febrile, sfârşind prin a le sufoca cu totul, când acel „Uau, o să vezi Ermitajul!” s-a transformat în „O să vezi un rahat,