Monthly Archives: April 2015

Thailanda (4) – Să…

Să te urci într-o barcă şi ea să-şi înceapă alunecarea lină pe canalele înguste şi întortocheate ale Chao Phraya. Să pierzi noţiunea timpului şi a spaţiului fixând apele tulburi ale râului şi să tresari când în raza ta vizuală apare câte o şopârlă de apă aducând mai degrabă a (pui de) crocodil.

Să ţi se perinde prin faţa ochilor case de lemn, haine întinse la uscat, clădiri în ruină, Continue reading

Râpa Roşie în culori de primăvară

Mi-era dor de Râpa Roşie, dor care începuse să îmbrace forme acute după zborul de anul trecut peste întinderile Cappadociei. S-a întâmplat să-mi ostoiesc dorul abia acum, în cea de-a doua zi de Paşte. S-a mai întâmplat să fie prima zi din an în care am conştientizat cu adevărat că a venit primăvara, în care am adulmecat pe îndelete şi îmbrăţişat cu sufletul verdele ierbii şi albul florilor de corcoduş. Continue reading

Thailanda (3) – Temple, temple

Nu prea am vreo treabă cu buddhismul. Adică na, mi-a mai trecut pe lângă ureche sau prin faţa ochilor una alta cu/despre Siddharta Gautama, copacul bodhi, iluminarea, alea, dar trebuie să recunosc că mi-am bătut capul mai intens cu acele religii pe care mai devreme sau mai târziu m-am trezit (sau am fost provocată, zic) să le combat. Şi cum n-am buddhişti deţinători ai adevărului absolut prin preajmă… Continue reading

În Hăşmaş, printre stropi de ploaie

N-aş spune că intru în categoria ghinioniştilor de profesie, mi se întâmplă totuşi, la fel ca oricărui om probabil, să mai am parte şi de ghinioane. Cum s-a întâmplat weekend-ul trecut, cu munte programat încă dinainte să plec în Thailanda. La Sibiu abia dacă reuşea termometrul să ajungă la 5 grade, asta în momentele lui cele mai bune, ba ningea, ba ploua, ba vijelii, din astea. Am rămas în cele din urmă acasă, Continue reading

Thailanda (2) – Un zâmbet, o floare

Se spune despre Thailanda că e ţara zâmbetului. Că există nu ştiu câte feluri de zâmbete doar de către localnici înţelese, adaptate oricărei situaţii de viaţă. Trebuie să recunosc că am rămas puţin dezamăgită.

Da, îmi zâmbea larg personalul de la hotel, îmi zâmbeau fireşte şi chelnerii, vânzătorii şi soferii de tuk-tuk cu care intram în contact. Continue reading