Dacă ar fi să realizez un top al celor mai frumoase 10 locuri din România, cu siguranţă că în el s-ar regăsi Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund din Munţii Siriu, lac periglaciar cu o suprafaţă de 0,5 ha şi o adâncime de până la 2,5 m, situat la o altitudine de cca. 1420 m şi străjuit de Vf. Mălâia (1662 m), cel mai înalt punct din masiv. Continue reading
Scriind despre Peterhof şi amintind în acest context de arhitectul italiano-rus Bartolomeo Rastrelli (1700 -1771), gândurile m-au purtat spre un alt palat care-i poartă semnătura, Palatul Rundale din Letonia, considerat expresia cea mai înaltă a barocului târziu pe teritoriul Ţărilor Baltice. Continue reading
A venit iarna şi mă cam enervează aspectul ăsta! De fapt mă disperă! Mi-e frig şi mă doare spatele ca naiba. Nici vorbă de ski, nici vorbă de trasee montane, iar pentru a mă trânti pe o plajă prin Thailanda sau unde mama dracului o mai fi cald în perioada asta îmi lipseşte mărunţişul necesar. Continue reading
Îmi place muntele, îmi place apa, iar în combinaţie îmi par imbatabile. E şi motivul pentru care parcă mă trage mai degrabă aţa înspre Făgăraş decât înspre Piatra Craiului şi prefer Retezatul Bucegilor (ok, în ceea ce priveşte Bucegii aş mai avea eu şi alte motive, dar despre asta eventual într-o altă postare…).
Nu-i tocmai normal ca un pretins călător „cu pedigree” să se declare un om comod. Asta-i însă crunta realitate. Asta suntem, cu asta defilăm şi alta mama nu mai face! N-am absolut niciun chef să-mi bat capul cu bilete de avion, vize, transferuri de la şi la aeroport, cu cazări şi alte alea, drept pentru care apelez de regulă la circuitele externe oferite de agenţiile de turism.
Nu cred să existe foarte mulţi sibieni trecuţi de 30 de ani care să nu aibă măcar o poveste de spus despre Cabana Fântânele. Sunt poveşti despre prima întâlnire „ever” cu muntele, despre performanţele cizmelor cu toc în zăpada care trece de brâu, despre lăzi de bere cărate cu încrâncenare la deal şi revelioane soldate cu beţii crunte …