Guruieţii de la Şona

Nu cred că e cazul să porniţi la drum din Constanţa sau din Oradea având ca unic obiectiv sau ca ţintă principală piramidele de pământ de la Şona. Cred însă că, dacă tot aţi ajuns în zona Făgăraşului, guguloaiele merită un ocol. Asta dacă sunteţi cu maşina şi nu vă închinaţi la ea precum alţii la icoane. Dacă însă cutia de tablă e Dumnezeul vostru secret, lăsaţi-o aşa. Iar dacă nu dispuneţi de maşină mică, chiar nu mai ştiu ce să zic. Continue reading

Pe urmele neamului* – Cetatea Făgăraşului

*Neamul meu propriu şi personal, ca să fie clar. Tata se trage din Făgăraş, e născut şi crescut acolo. Drept e că, atunci când a plecat, a plecat cu tot familionul de origine, aşa că nu mai am rude prin zonă, dar parcă tot e un pic jenant că ultimele mele amintiri legate de Făgăraş sunt din liceu sau, hai, din facultate şi se rezumă la nişte flash-uri cu un restaurant care funcţiona pe atunci în pivniţele cetăţii. Continue reading

Malta – Cele trei oraşe şi Ħaġar Qim

Este ultima postare dedicată Maltei, cel puţin până când m-oi refugia iarăşi pe insulă din calea frigului, şi, ca de obicei, pe final încep să obosesc sau să mă plictisesc să tot debitez variaţiuni pe aceeaşi temă. Noroc cu Niepce, Daguerre şi ăilalţi inventatori într-ale fotografiei, datorită lor am posibilitatea să compensez lipsa de chef şi inspiraţie cu câte un calup de poze trântit acolo unde cuvintele refuză să-mi iasă din taste. Continue reading

Malta: Dingli Cliffs – Ora de aur şi ora de fiere

A fost fără îndoială cea mai ciudată zi din vacanţa mea malteză, una în care am trecut cu viteza luminii de la extaz la agonie, de la fericire la panică, de la rânjete tâmpe la frisoane, clămpănit de dinţi şi sprijinit de ziduri ca să nu mă împrăştii pe jos. Pentru ca apoi, la fel de brusc cum se instalase, toată senzaţia aia de „mai am un pic şi mor, cui dracu să-i las averea” să dispară ca prin minune, să-mi recâştig rânjetul Continue reading

O floare, în prag de sărbătoare

Nu mai pot cu „Fie ca lumina sărbătorilor…”. Pe de altă parte, îmi doream totuşi să marchez cumva Sărbătoarea Pascală. Pe blog, zic. Drept care, m-am extras astăzi din mijlocul detergenţilor, mopurilor şi cârpelor de praf şi m-am repezit spre înălţimi să culeg brânduşe şi să vi le ofer în dar. Le-am vânat desigur doar cu aparatul de fotografiat, nici măcar o floare n-a fost rănită în timpul evenimentelor. Continue reading

Primăvară sibiană

Sigur că e primăvară şi pe Strada Cetăţii sau în Piaţa Mare, sigur că e plin de magnolii şi narcise înflorite în curţile sibienilor, nu e ca şi cum n-aş avea ochi pentru ele, dar, cumva, niciodată nu-mi vine ideea să iau aparatul foto cu mine atunci când mă scurg pe lângă clădiri sau mă bucur de primele cafele savurate la soare, pe terasele din centrul oraşului. Continue reading

Înot în Poiana Găujoara & Co. Varianta hibernală.

Atunci când e sfârşit de februarie şi în Păltiniş zăpada atinge oficial jumătate de metru, te gândeşti că în alde Găujoara stratul de zăpada viscolită n-are cum să aibă o grosime de sub un metru? Te gândeşti, cum nu!

Te gândeşti că sunt 17 grade la umbră şi că metrul ăla de zăpada înmuiată n-are cum să-ţi susţină tonajul, oricât l-ai descânta? Normal că te gândeşti! Continue reading

Undeva, în Ţara Loviştei…

Undeva prin Ţara Loviştei, în pădurile de poveste de la poalele Coziei vâlcene, a venit primăvara. Am dovezi. Utile, pertinente şi concludente. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, aşa că eu mă pregătesc să tac. Nu înainte de a vă spune însă că milioanele mele de ghiocei nu sunt tocmai ghiocei, ci luşcuţe (Leucojum vernum, ghiocel bogat, fulg de primăvară). Continue reading

Mdina, o bucăţică de Magreb în inima Maltei

Ani la rând am visat la medinele Magrebului, mărturii ale vremurilor de demult, în care popoarele arabe le serveau pe bandă rulantă lecţii de toleranţă şi civilizaţie vesticilor medievali, pe atunci adevărate monumente de barbarism şi habotnicie. În fascinaţia mea pentru medine, am urmărit chiar şi serialul-telenovelă Clona, cel puţin până la momentul în care toată acţiunea s-a mutat din Fes-ul marocan Continue reading

Eu şi Vârful Negoiu

Postam pe la jumătatea lui ianuarie un material îngrozitor de nostalgic, cu Munţii Retezat pe post de vedetă. Mă foloseam pentru a-mi ilustra inepţiile tragi-comico-melancolice de un CD cu fotografii de-ale lui Cosmin. Folderul respectiv mi-a rămas de atunci pe desktop, pentru că mai conţine un alt set de poze cu potenţial de a genera un articol la fel de îngrozitor de nostalgic 🙂 Continue reading