Înot în Poiana Găujoara & Co. Varianta hibernală.

Atunci când e sfârşit de februarie şi în Păltiniş zăpada atinge oficial jumătate de metru, te gândeşti că în alde Găujoara stratul de zăpada viscolită n-are cum să aibă o grosime de sub un metru? Te gândeşti, cum nu!

Te gândeşti că sunt 17 grade la umbră şi că metrul ăla de zăpada înmuiată n-are cum să-ţi susţină tonajul, oricât l-ai descânta? Normal că te gândeşti! Continue reading

Undeva, în Ţara Loviştei…

Undeva prin Ţara Loviştei, în pădurile de poveste de la poalele Coziei vâlcene, a venit primăvara. Am dovezi. Utile, pertinente şi concludente. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, aşa că eu mă pregătesc să tac. Nu înainte de a vă spune însă că milioanele mele de ghiocei nu sunt tocmai ghiocei, ci luşcuţe (Leucojum vernum, ghiocel bogat, fulg de primăvară). Continue reading

Mdina, o bucăţică de Magreb în inima Maltei

Ani la rând am visat la medinele Magrebului, mărturii ale vremurilor de demult, în care popoarele arabe le serveau pe bandă rulantă lecţii de toleranţă şi civilizaţie vesticilor medievali, pe atunci adevărate monumente de barbarism şi habotnicie. În fascinaţia mea pentru medine, am urmărit chiar şi serialul-telenovelă Clona, cel puţin până la momentul în care toată acţiunea s-a mutat din Fes-ul marocan Continue reading

Eu şi Vârful Negoiu

Postam pe la jumătatea lui ianuarie un material îngrozitor de nostalgic, cu Munţii Retezat pe post de vedetă. Mă foloseam pentru a-mi ilustra inepţiile tragi-comico-melancolice de un CD cu fotografii de-ale lui Cosmin. Folderul respectiv mi-a rămas de atunci pe desktop, pentru că mai conţine un alt set de poze cu potenţial de a genera un articol la fel de îngrozitor de nostalgic 🙂 Continue reading

Insula Gozo, pe repede înainte (2)

De la Templul Ġgantija, paradisul de odinioară al femeilor pofticioase, ne-am îndreptat către vestul insulei, unde ne aştepta o altă minunăţie, de această dată made by nature sau made by însuşi God/Allah/insert here zeul preferat, după credinţe şi preferinţe: Fereastra Albastră (Tieqa Żerqa, Azure Window).

E spectaculoasă fereastra „construită” Continue reading

Insula Gozo, pe repede înainte (1)

Ca să poţi afirma că ai vizitat cu adevărat Insula Gozo, ar cam trebui să ai cazare pe Insula Gozo. Eu n-am avut. Aşa că m-am apucat de tot soiul de calcule. În situaţia ideală, în care m-aş fi sincronizat perfect cu mijloacele de transport în comun – autobuz şi feribot, drumul din St. Julians până în portul gozitan Mġarr mi-ar fi luat cel puţin două ore, care cel mai probabil s-ar fi transformat în practică în trei sau, oricum, pe-acolo. Continue reading

Hai afară la zăpadă :)

Zău dacă nu-mi propusesem să fac ca ursul! În sensul de a mă retrage în bârlog şi a aştepta cu zece pături în cap să vină primăvara. La dracu, de la începutul lui noiembrie încoace am avut parte de ger, ger şi iarăşi ger! Asta după ce sfârşitul lui septembrie şi toată luna octombrie au fost reci ca naiba. Spre final de ianuarie m-au cuprins însă un asemenea dor de munte şi o asemenea jale, încât până şi eu am fost şocată când Continue reading

Templul ioaniţilor

Mă îndreptam spre faţada de vest a Con-Catedralei Sf. Ioan din Valletta. Ăsta să fie prea celebrul templu al ioaniţilor? Pfff, ce banalitate! Mai că n-aş fi dat doi bani pe el. Vorba vine, că nu mi-a oferit nimeni catedrala spre vânzare şi nici expert evaluator ANEVAR nu sunt. După care am intrat. Am rămas instantaneu fără grai. Şi fără aer, fără vreo legătură cu mult invocata mea claustrofobie. Continue reading

Prin Valletta, în căutarea cavalerilor

Evident că a existat o vreme în copilărie în care visam la cavaleri medievali, mă îndrăgostisem de Ivanhoe şi mă credeam Lady Rowena. Da, bine, nu eram eu cel mai fidel suflet pe atunci, mă mai visam şi doamna Winnetou, Sultana Gălăşescu sau chiar Iancu Jianu însuşi, ori, mai prozaic, viitoarea doamnă Belodedici. Îndrăgostelile infantile s-au dus aşa cum au venit, niciuna dintre ele n-a apucat liceul Continue reading

Câteva cuvinte despre cel mai nou oraş vechi al Pragăi: Nové Město

Nu-mi pot încheia poveştile din Praga fără câteva cuvinte despre Nové Město, oraşul nou care nu-i chiar atât de nou, ba din contră, e de-a dreptul medieval, cu rădăcini în vremea celui mai important conducător pe care l-au dat boemii, împăratul Carol al IV-lea (1316-1378). E adevărat că părţi ale actualului cartier sunt sesizabil mai recente, destul de mult Art Noveau de la sfârşitul secolului al XIX-lea Continue reading