Miez de octombrie la Cabana Suru

Acum aproape o lună, povestind despre un alt traseu de acces spre creasta Făgăraşilor, am amintit în treacăt traseul Sebeşu De Sus – Dealul Scaunele – Muchia Moaşei – Cabana Suru (1450 m). Şi, parcă, mi s-a făcut dor. Dor pe care mi l-am alinat tocmai ieri (14.10.2018).

Nu mai urcasem Muchia Moaşei de ani buni, să tot fie şase, poate chiar şapte Continue reading

Rodos – Oraşul Nou din Rhodes Town

Mi-e pur şi simplu groază să mă apuc de tratat subiectul Cetăţii Medievale din Rhodes Town. Aşa cum m-am pierdut de zeci de ori pe străduţele alea minunat de încâlcite, tot aşa simt că mă voi pierde printre cuvinte, istorii, explicaţii. Îmi va fi îngrozitor de greu să identific porţi, moschei părăsite, fântâni, ruine de biserici presărate prin labirintul cetăţii, să mă dumiresc ce e cu adevărat autentic şi ce e Continue reading

De la Turnu Roşu la Chica Pietrelor. Şi înapoi.

Când eram eu mică (sau, mai degrabă, tânără :D) şi încă în stare să-mi car casa în spinare timp de patru-cinci zile, respectiv încă dispusă să petrec patru-cinci nopţi legate în casa aia de o căram în spinare, ascensiunile noastre spre creasta Făgăraşilor (străbatere de la vest la est) începeau, invariabil, din Sebeşu de Sus, iar primul bivuac se întâmpla, la fel de invariabil, la Cabana Suru (devenită, la un moment dat, ruina fostei Cabane Suru). Continue reading

Rodos – Acropola din Rodos (oraş)

Când spui acropolă şi spui Rodos (insula), gândurile zboară inevitabil spre Lindos şi nu spre Rodos (oraşul). Pe bună dreptate. Nicăieri pe insulă coloanele dorice nu se înalţă mai semeţe, marea nu e mai albastră, casele nu sunt mai albe decât în Lindos. Aş merge chiar mai departe şi aş afirma că Lindos pare un oraş răpit Cicladelor dintr-o toană de zeu olimpian plictisit şi azvârlit la întâmplare în Arhipelagul Dodecanez. Continue reading

Rodos – Vacanţa mea de iunie

Până în anul Domnului 2018, aterizasem o singură dată pe meleaguri elene. Se întâmpla în 2004, se întâmpla în Creta şi nu era încă momentul. Eram încă prea tânără, aveam mult prea multă energie şi prea mulţi lilieci la mansardă ca să mă satisfacă o vacanţă de tip sejur, oricât de albastră ar fi fost marea, oricât de antice ar fi fost ruinele minoice şi oricât de rece ar fi fost berea Mythos. Continue reading

Târgu Mureş, văzut din Turnul Prefecturii

Până să ajung la Târgu Mureş, m-am tot întrebat de ce oraşul nu stârneşte, turistic vorbind, acelaşi interes ca Sibiul, Braşovul sau Sighişoara. Văzusem o grămadă de poze şi eram de-a dreptul fascinată de frumuseţea clădirilor ridicate în stilul Art Nouveau de sorginte vieneză, zis şi Secession, stil mai degrabă absent din oraşele amintite mai sus. Cred că, dintre oraşele României, Continue reading

Foaie verde, Dumnezeul mamii ei de vară care trece…

Titlul de mai sus intră în categoria plagiato-parafrazărilor. Pe Adrian Păunescu, poetul, l-am plagiat. Atâta doar că bardul de la Bârca vorbea despre viaţă în general, nu despre vara anului 2018. Căutaţi după poezia „Lehamite”, că tare-i faină. Daaar, să nu vă închipuiţi că am nevoie să plagiez poeţi adevăraţi pentru că n-aş fi talentată destul. Sunt! Luaţi de-aici: Continue reading

Madeira – Funchal, capăt de linie (2)

Continuare de aici.

Aşadar, stând eu aşa şi scrutând depărtările din turla (care nu-i tocmai turlă) bisericii iezuite, îmi alesesem următorul obiectiv, Castelo do Pico. Odată revenită la nivelul asfaltului, nu-l mai vedeam, dar am purces cu avânt să urc străduţele în pantă, pe direcţia pe care mi-o închipuiam ca fiind cea corectă. Continue reading

Madeira – Funchal, capăt de linie (1)

Nu puteam să-mi închei depănarea amintirilor despre Madeira fără a dedica o postare capitalei arhipelagului, Funchal. Până la urmă, oricât m-aş fi învârtit prin împrejurimi, reveneam seară de seară în oraş, pe balconaşul meu de la ultimul etaj al hotelului Dorisol Buganvilla, de unde vedeam oceanul, munţii şi, nu în ultimul rând, o frumuseţe de urbe. Continue reading