Târgovişte – City break sub asediul ploii (2)

Continuare de aici.

De la balconul camerei de hotel, unde, cu largul concurs al ploii care nu mai contenea în ciuda rugilor fierbinţi lansate tuturor zeilor solari care-mi veneau în minte, am petrecut destulă vreme, aveam privelişte deschisă spre Parcul Mitropoliei şi Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă platoul era inabordabil, Continue reading

Ba da, mă! :))

Pe scurt, ca să priceapă tot cititorul ce-i cu postarea asta. La naiba, am ajuns de râsul curcilor cu minunăţia mea de blog. Ciuca miştourilor. Mă târam ieri spre casă, cu limba de-un cot şi vânând fiecare petec de umbră, când, trecând prin dreptul unei terase, m-am auzit strigată. Nu, nu era vreun fan, ci un prieten din vremuri imemoriale, de multă vreme plecat spre ţări mai calde. Continue reading

Târgovişte – City break sub asediul ploii (1)

Dacă la Câmpina am stat o noapte, vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti i-am rezervat două. City break în toată regula, aşa cum i se cuvine unei (foste) capitale. Îmi rezervasem cameră la Hotelul Dâmboviţa, găsisem un microbuz care să mă ducă din Câmpina direct la Târgovişte (firma ATYC, pleacă la 11:30 şi ajunge la 12:55, cu pauză de aproape jumătate de oră în Moreni), totul era sub control. Mai puţin vremea. Continue reading

Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Continue reading

Sara pe deal

Miercurea trecută am fost la Câmpina. Vă povestesc data viitoare ce şi cum. Până una alta, să vă zic pe scurt despre ora de aur a micro-concediului meu. Fusese o zi caniculară de-a binelea, nimic nu prevestea potopul care avea să se abată în următoarele două zile asupra Munteniei şi, implicit, asupra subsemnatei. Leşinată de căldură, mă târâsem spre pensiune undeva în jurul orei patru şi picasem lată. Continue reading

Verde de Sigulda. Sau de Turaida.

Când am auzit că agenţia organizează o excursie opţională la Sigulda, la puţin peste 50 de km distanţă de Riga, m-am aruncat. Mi-e greu să explic ce m-a determinat să las capitala Letoniei, s-o fuşeresc în halul în care am fuşerit-o, ca să pierd jumătate de zi pe drumuri şi să bifez în viteză nişte locuri de care, în esenţă, mă puteam lipsi. A fost până la urmă o străfulgerare de moment, o mostră de gândire cu adevărat profundă. Continue reading

Riga, crâmpeie de amintiri

Atunci când, acum trei ani şi jumătate, am hotărât să împart lumină, împărtăşind fabuloasele mele impresii de călătorie (:D), eram ferm convinsă că unul dintre primele jurnale va avea drept protagoniste Ţările Baltice. Nici vorbă să se întâmple aşa. Am avut o tentativă timidă de a mă lansa pe subiect cu o postare dedicată Palatului Rundale şi fix cu postarea aia am rămas. La un moment dat chiar mă jurasem Continue reading

Guruieţii de la Şona

Nu cred că e cazul să porniţi la drum din Constanţa sau din Oradea având ca unic obiectiv sau ca ţintă principală piramidele de pământ de la Şona. Cred însă că, dacă tot aţi ajuns în zona Făgăraşului, guguloaiele merită un ocol. Asta dacă sunteţi cu maşina şi nu vă închinaţi la ea precum alţii la icoane. Dacă însă cutia de tablă e Dumnezeul vostru secret, lăsaţi-o aşa. Iar dacă nu dispuneţi de maşină mică, chiar nu mai ştiu ce să zic. Continue reading

Pe urmele neamului* – Cetatea Făgăraşului

*Neamul meu propriu şi personal, ca să fie clar. Tata se trage din Făgăraş, e născut şi crescut acolo. Drept e că, atunci când a plecat, a plecat cu tot familionul de origine, aşa că nu mai am rude prin zonă, dar parcă tot e un pic jenant că ultimele mele amintiri legate de Făgăraş sunt din liceu sau, hai, din facultate şi se rezumă la nişte flash-uri cu un restaurant care funcţiona pe atunci în pivniţele cetăţii. Continue reading